Doctorul Virgil Musta, înainte de valul 4 al pandemiei: Se poate asemăna cu un nou Răzb0i Mondial. Să nu fim ignoranţi, să nu credem că s-a terminat”
“Vaccinarea este principala ar mă care poate opri pandemia. Imediat după disponibilitatea vaccinării în țările europene, România ocupa locul 3 în ceea ce privește numărul de vaccinați după primele 2 luni de la introducerea vaccinării. Apoi, încetul cu încetul, ritmul vaccinarii a scăzut…”, remarcă dr. Musta.
Doctorul Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infectioase din Timisoara, a facut un bilant al cifrelor pandemiei in Romania, pe care le-a comparat cu cele din alte state ale lumii. Doctorul si-a aratat preocuparea in ceea ce priveste trendul crescator al numarului de imbolnaviri cu COVID din tara noastra si a dat cateva sfaturi legate de modul in care ne putem proteja de
In plus, doctorul Virgil Musta explica importanta vaccinarii, mai ales in cazul bolnavilor cr0nici si a celor aflati in categoriile de risc si face apel la responsabilitate si asumare in continuate.
„Haideți să folosim ceea ce am învățat până acum și ceea ce s-a dovedit că funcționează!
Dragi membri City Doctors,
De la ultima mea comunicare pe grup a trecut ceva vreme, periodă în care experiența noastră referitoare la pandemia covid-19 s-a îmbogățit, au apărut date noi, toate din surse oficiale, pe care doresc să vi le transmit.
Este important să analizam și să înțelegem corect aceste date, iar coroborat cu ceea ce am trăit, văzut și învățat în ultimul an și jumătate, să tragem concluzii înțelepte, care să ne ajute să acționăm corect și eficient pentru a ne proteja mult mai bine în perspectiva valului 4.
O să fie un text mai lung, sper să aveți răbdare să îl parcurgeți și, mai ales, să vă ajute să vă clarificați unele lucruri în abordarea umătoarei perioade.
Pentru moment, în România, numărul de infecții pare să fie încă la un nivel scăzut și controlabil, deși este evidentă tendința de creștere pe care o înregistrăm în ultimul timp. Continuarea va depinde de fiecare dintre noi.
Acum, în august, septembrie și în lunile de toamnă-iarnă ce urmează, este necesar să nu fim ignoranți, să nu credem că s-a terminat pandemia și că nu mai trebuie să facem nimic, ci, din contră, să nu uităm prin ce s-a trecut și să punem în practică tot ce am învățat până acum, pentru a ne proteja în continuare, pe cei dragi nouă și pe toți cei din jurul nostru.
Haideți să vedem ce putem înțelege și învăța din cifrele concrete de până acum.
De la începutul pandemiei și până în 8 august 2021, în România au fost confirmate un număr de 1.084.919 cazuri infectate cu SARS-CoV-2, dintre care*:
• 96.65% s-au vindecat (1.048.548 persoane)
• 0,19% sunt încă în luptă cu boala, acasă sau în spitale (2.055 persoane)
• 3,16% au decedat (34.316 persoane)
Este mult… este puțin…hotărăște fiecare dintre voi. Sțiu însă că aceste cifre au o încărcătură foarte mare pentru persoanele care au trecut prin boală, care poate au avut oameni dragi în suferință sau care au pierdut lupta cu boala.
Ca medic infecționist, vă mai pot spune că în ultimul secol, România nu s-a mai confruntat cu un număr atât de mare de îmbolnăviri cauzate de o boală infecto-contagioasă și cu o rată așa mare de deces. Personal, pe întreg parcursul pandemiei, am avut sentimentul că suntem într-un război complex.
La nivel mondial, a început ca o luptă cu virusul, apoi s-a extins afectând relațiile sociale, iar mai apoi, a primit conotațiile unui răzb0i economic și geopolitic și nu în ultimul rând, cu influențe importante în sfera psihologică și a relațiilor interumane.
Se poate asemăna cu un nou Răzb0i Mondial, un răzb0i “altfel”, dar care, la fel ca în precedentele două răzb0aie mondiale, a făcut un număr foarte mare de v1ct1me (peste 4 milioane la nivel mondial), în foarte multe țări, de pe toate continentele.
Foarte multe țări au suferit pierderi economice importante, societatea este mai divizată ca niciodată, iar din punct de vedere psihologic, acest răzb0i a lăsat traume adânci și de lungă durată în multe familii îndoliate, cât și în societate.
Revenind la România și ținând cont de starea sistemului nostru de sănătate de la debutul pandemiei, de incertitudinea și multiplele noastre probleme suprapuse pandemiei, consider că au murit prea mulți oameni și cu siguranță multe vieți puteau fi salvate (fie prin prevenție, fie printr-un tratament inițiat mai devreme), dar în același timp, s-a evitat o pierdere mai mare de vieți omenești (comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în țări cu sisteme de sănătate mult mai performante).
Acest lucru a fost posibil atât printr-o mobilizare și dedicare până la epuizare a majorității personalului medical direct implicat, cât și printr-un efort comunitar exemplar a unei părți importante a populației, care a înțeles corect ceea ce trebuie să facă, a respectat măsurile de protecție și s-a vaccinat, din momentul în care acest lucru a devenit posibil.